„Ceea ce simt chiar conteaza”
Unul din programul preluat din copilarie si care rula in viata mea de adult era ca ” ceea ce simt nu conteaza”, care a atras dupa sine o relatie toxica cu parintii mei.
Ceea ce simteam mai exact era ca, indiferent ce opinie diferita aveam, nu puteam avea dreptul de a o exprima in fata lor, si mai mult, daca o faceam mai primeam si morala si sentimentul ca „i-am ranit”.
Ca adult,acesta rula la fel..am zis ceva ce nu corespundea cu ceea ce credeau ei? I-am ranit si nu e ok, ca doar sunt parintii tai, trebuie sa pleci capul in fata lor, ca asta inseamna respect, chiar daca asta ma facea sa ma simt frustrata, furioasa, enervata, iritata ca ceea ce simt eu sau cred Nu conteaza!!!
Conform Wikipedia, „respectul reprezinta o valoare morala care se manifesta in multiple feluri. Respect inseamna sa ne manifestam politicos si amabil in relatie cu ceilalalti. De asemenea, respectul se observa si in modul în care vorbim, aratand intelegere, corectitudine, punctualitate, apreciere si grija pentru comportamentele si sentimentele interlocutorilor. Respectul se manifesta nu numai fata de sine sau de ceilalti oameni, dar si fata de comunitate. „
Dar parintii uita un lucru, acela ca respectul se castiga, nu se impune, asadar „taci odată”, „tu nu înțelegi, că ești mic”, „o să înțelegi când o să crești”, „nu te băga în discuțiile adulților”, „lasă-mă în pace, că sunt obosit”, ar trebui să dispară, din vocabularele părinților atunci cand li se adreseaza copiilor.
Bineinteles ca aceste convingeri sunt in avantajul lor si atunci, si cand noi crestem ca adulti si rulama acelasi lucru, dar ceea ce ei nu realizeaza este raul din spatele acestora in relatie cu celelalte persoane din viata noastra.
„Ceea ce simt nu conteaza” atrage dupa sine:
-Relatii toxice;
-stima de sine scazuta;
-vise neimplinite;
-relatii disfunctionale cu copiii lor;
-abuzuri, etc.
In momentul in care incerci sa opresti aceste programe, acestia intra in rolul de victima, acelasi rol jucat toata viata, tocmai pentru ca acest rol face parte din programul tau.Ceea ce trebuie sa intelegi tu este ca trebuie sa te eliberezi de tot ceea ce nu iti mai face bine, dincolo de ce simt ceilalti.Nu poti schimba trairile lor, dar poti alege pentru tine, sa stii ca „Ceea ce simti, conteaza”!!!!
Rolul lor de victima are in spate alte trairi si convingeri independente de tine, si tu nu poti schimba asta pentru ei.
OK, nu vreau sa intelegi ca nu trebuie sa iti respecti parintii, de fapt, chiar nu trebuie, aceasta este un sentiment ce se construieste, si pe care il aplici doar atunci cand tu simti asta, cand vine din inima, cand celalalt e perfect capabil sa accepte ceea ce simti si gandesti, sa fie reciproc adica.
Nu imi mai calc pe inima pentru ca asa trebuie, ci accept ceea ce simt, iubesc cu toata inima ceea ce simt dincolo de trairile parintilor.
M-a durut copilaria! Accept ceea ce simt, indiferent ca tu , mama , te simti ranita!
M-am simtit neinteleasa? Da, si accept asta, dincolo de tine, mama!\
M-am simtit vinovata, jignita, neiubita? Da, si accept asta, dincolo de tine , mama!
Nu imi mai ascund sentimentele, nu mai vreau asta, vreau sa ma eliberez chiar daca asta se traduce popular prin ” nerespect”, sau durere catre ei!
Imi iubesc parintii toxici, dar ma iubesc intai pe mine!
- Pagina 1 din jurnalul „Eliberarea copilului interior”
- De ce am ales sa nu fie „Gratuit”
- Cand copilul interior sta fata in fata cu copilul tau
- 5 elemente de conectare la Sinele tau suprem
- Mini-curs Gratuit!
Ia legătura
Vrei să discuți ceva cu mine despre podcast?
Monica Collot-Life coach pentru mame si femei 