Astazi este despre MAMA mea.
Acea mama care mi-a adus durere si suferinta, care m-a privat de imbratisari si vorbe bune atunci cand aveam nevoie, care m-a facut sa-mi fie frica de moarte si de sfarsirea clipelor frumoase.Multi ani am trait in suferinta si chin, acea iubire imensa acoperita de neinteles si ganduri, acea umbra de „am nevoie de tine” dar tu nu ai inteles niciodata, acel ” te iubesc” pe care nu l-am auzit niciodata.
Apoi m-am intrebat: „Ce as fi facut eu in situatie ei? Ce as fi facut eu daca eram acolo? Ce ar schimba ea daca ar putea”?Probabil ca as fi facut ca ea , sau altfel, dar indiferent ce as fi facut, niciodata nu ar fi fost de ajuns sau perfect.
Relatiile mele, cu cei din jur si familia, erau blocate in aceasta relatie mama-fiica, si pana nu am vindecat-o, nu am reusit sa-mi schimb filtrul ca „orice mama e o mama imperfecta dar e mama ideala pentru acest copil”!
Copiii isi aleg parintii inainte de a veni in aceasta lume. Si intr-un fel, ei aleg acesti parinti tocmai ca sa-si indeplineasca misiunea aleasa.
Ce vreau sa spun cu asta?
Ca eu nu as fi o mama pentru copiii mei asa cum sunt astazi,si nu as fi invatat sa ii respect, accept, iubesc asa cum sunt daca nu intalneam acest sentiment de ” neapartenenta” in copilaria mea.Nu as aprecia clipele mici dar frumoase, daca nu traiam clipe groaznice atunci.
Nu as fi alaturi de copiii mei nestingherit daca nu as fi dus lipsa de imbratisari in acea vreme.Nu as spune de 1000 de ori pe zi ‘te iubesc”, daca nu as fi tanjit dupa aceste cuvinte.
Cand mi-am iertat mama, si am creat conivngerea ca ” mama a facut cum a stiut ea mai bine in acel moment”, si clar nu a facut-o cu rautate sau intentionat, a facut-o cu nestiinta , relatia noastra s-a schimbat extraordinar de mult.
Cand am vindecat tot, nu-mi mai poate apasa butoanele, nu mai poate creea conflict cu sufletul meu, pentru ca eu acum stiu ca Nu este despre mine.
Mi-am deschis sufletul si fata de ea, nu pentru a schimba ceva sau pentru a critica sau judeca, ci pentru linistea mea, pentru eliberarea mea.Iar ea…e mama imperfect de perfect pentru mine.
Avem deja 2 ani de zile in care ne accepta, iubim, comunicam si nu mai luam nimic personal una de la alta, nu mai facem false presupuneri si stim ca suntem acele prietene ce s-au cautat 30 de ani.
„Despre ea, mama mea”!
https://www.facebook.com/energieemotieeliberare/?ref=pages_you_manage
Monica Collot-Life coach pentru mame si femei 